Introducere
Marile transformări geologice și climatice au generat ori au influențat deplasarea unor mari grupuri de oameni pe distanțe imense. Una dintre cele mai des menționate este migrația indo-europeană consemnată în mitologia greacă prin legenda cuceririi Indiei de către zeul trac Dionyssos, cucerire invocată în pregătirea expediției militare a lui Alexandru Macedon în Asia.
Documentele sanscrite îi menționează pe traco-geto-dacii lui Alexandru Macedon sub numele de Yut, iar sursele chineze din primul mileniu î.Hr. descriu un grup de „oameni albi, cu părul lung și blond”, numiți Bai, semnalați la granița de nord-vest a Chinei, de la care chinezii cumpărau o piatră considerată sfântă: jadul. O altă denumire a acestor oameni albi, furnizori de jad, este cea de Yuche sau Yuezhi, pe care o găsim în scrierile istoricului chinez Guan Zhong, din anul 645 î.Hr.
Chipurile unora dintre regii acestui popor, cu trăsături evident caucaziene, apar și pe unele monede descoperite pe teritoriul Chinei. De asemenea, frescele păstrate în peșterile amenajate de budiști în Bazinul Tarim înfățișează oameni cu părul blond sau roșcat și cu ochi albaștri. Lingviștii și arheologii au reușit să identifice cu precizie despre cine era vorba: toharienii, cel mai estic grup indo-european.
Cu toate că manualele și tratatele de istorie din lumea occidentală abordează relațiile dintre civilizațiile occidentale și cele orientale abia începând cu venețianul Marco Polo (1254 − 1324), primul european care dezvăluie fabuloasa lume a Chinei și a Extremului Orient, apar din ce în ce mai multe articole și cărți privind existența unor relații mult mai vechi între civilizațiile din Europa și cele din Asia.
Hunii, chinezii și Regatul Daciei
Cronicile chinezești consemnează la granița de nord a Chinei, încă din secolele al IV-lea – al III-lea î.Hr., triburile nomade xiongnu, termen care corespunde denumirii hunilor ajunși în Europa. După mai multe secole de conflicte cu regatele și apoi cu Imperiul Chinez, hunii se deplasează către apus, trec de Munții Ural, ajung în bazinul fluviului Volga, iar la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr. și începutul secolului al V-lea înspăimântă Europa până în Franța de astăzi, amenințând Imperiul Roman de mai multe ori.
Cel mai important conducător al hunilor a fost Attila (395 − 453). Născut într-o familie nobilă, el este student la Roma, unde cunoaște bine limba, cultura, civilizația și istoria romană.
Fiind ales rege al hunilor, după moartea unchiului său Rugila, în anul 433, Attila a stăpânit un imperiu care se întindea de la Munții Ural până la fluviul Rin și de la Marea Baltică până la Dunăre. La loc de frunte între titlurile adăugate numelui său, după modelul împăraților romani, se găsea titlul de „Rex Dacorum” (Rege al Dacilor).
Această atitudine a conducătorilor hunilor a fost transmisă până în Evul Mediu european și s-a păstrat în cea mai importantă epopee medievală germană, „Cântecul Nibelungilor”, scrisă în jurul anului 1200. Conform acestei epopei, la nunta reginei burgunde Kriemhilda cu Attila, regele hunilor, unul dintre invitații de onoare este ducele Ramunc, conducătorul valahilor (dacilor), care vine însoțit de 700 de cavaleri. (Extras din cartea “LEGĂTURI SURPRINZĂTOARE: Cucuteni – Yangshao, Dacia – China Antică”, autor prof. dr. Mihai Popescu.)
NOTA MEA: Faptul că Attila și-a luat și titlul de Rege al Dacilor arată că a stăpânit o vreme peste teritoriile dacice și că GETO-DACII erau încă aici, în secolul V, adică la 350 de ani după războaiele dintre Decebal și Traian. Peste toate, așa după cum ni se dezvăluie din „Cântecul Nibelungilor”, în vremea lui Attila, un duce al dacilor (numiți valahi), Romunc, participă împreună cu un număr mare de cavaleri la ceremonia căsătoriei dintre Attila și Kriemhilda, din postura de aliat. Interesante informații, nu-i așa?
Mai jos puteți vedea emisiunea LEGĂTURI ISTORICE SURPRINZĂTOARE, în care îl am ca invitat pe prof. dr. Mihai Popescu, o emisiune cu multe informații inedite. Vizionare cu folos!
Daniel Roxin
DACIA ART: https://dacia-art.ro/
