Nu mai suntem în zorii apartheidului sanitar. Soarele e deja de trei sulițe pe cer.
Hitleriștii care nu mai știu cum să convingă turmele să se înțepe profilactic, pentru o siguranță care nu există nici pe hârtia prospectelor, nici în rapoartele de farmacovigilență, au făcut din privilegiile și libertățile înțepaților principala armă propagandistică.
Cea mai grotescă dudă autoritarist – iacobină este “măsura” propusă de ministrul Câmpeanu (pe care îl credeam om lucid) – condiționarea de combinezon a studenților neînțepați, care nu vor mai veni la curs sau în cămin fără zisul echipament de “protecție”.
Contractul social în care suntem toți parte spune că noi trebuie să respectăm niște reguli scrise de și pentru oameni normali la cap și să plătim taxe, impozite și contribuții pentru funcționarea statului, primind în schimb siguranță, egalitate de șanse, garanții pentru drepturi și libertăți, dreptate, asistență sanitară și socială și șansa unei slujbe decente sau a unei afaceri.
Dacă statul nu ne mai oferă (mai) nimic din toate astea, de ce am mai plăti taxe, impozite și contribuții? De ce am mai folosi moneda oficială, și nu trocul sau monede proprii? De ce am mai vota, de ce am mai respecta ordinele unor asemenea autorități atât de tâmpite și iresponsabile?
Contractul, stimați mireni care nu iubiți avocații, este un document care generează drepturi și obligații reciproce ale părților – dacă o parte nu își respectă obligațiile, cealaltă parte are dreptul să înghețe contractul, suspendând executarea propriilor obligații. Regula se numește exceptio non adimpleti contractus și se găsește adânc înscrisă în Codul civil.
Tot așa, patronul se găsește într-un contract cu angajatul. Și acestui contract i se aplică regula de mai sus.
În plus, niciun regulament de ordine interioară (nici măcar cel “completat verbal”, după expresia inteligentei ministre de la muncă și protecție socială*) nu poate încălca sau completa legea. Dacă legea nu îi obligă la tratament medical decât pe cei cu probleme psihice grave (pentru asta fiind necesar, în plus, un ordin al unui judecător) și dacă legea nu permite segregarea la locul de muncă pe criterii medicale sau de orice natură, nimeni nu poate impune asta fără a încălca grav și penal legea.
Salariații segregați au și dreptul la grevă, și dreptul de a-l acționa în justiție pe patronul delincvent. Oricum, în condițiile în care te plângi de un deficit de 600 sute de mii de angajați numai în sectorul construcții, trebuie să fii deosebit de prost și auto-destructiv să vrei să îi faci pe plac hitleristului Cîțu alungându-ți angajații care nu pot sau nu vor să se înțepe cu orice le trece prin căpșor “elitelor” tehno-politico-sanitare, bine remunerate de starea de teroare sanitară perpetuată chinezesc.
La fel stau lucrurile cu comercianții. Nu doar că intenția de a le face pe plac lui Cîțu si lui Arafat îi pune în dezonoranta postură a afaceriștilor americani albi sudiști din anii 50-60 ai secolului trecut, care nu permiteau accesul negrilor și al câinilor, dar îi lasă și fără 70% din potențialii clienți.
Hotelurile și restaurantele de pe litoral, de exemplu, vor fi boicotate de ne-înțepați, care vor migra către particulari (ăia cu cheile zornăitoare de pe marginea drumului dintre Mamaia și stațiunile din sudul litoralului) sau către sistemul airbnb, mult mai ieftin.
Faliment scrie deja pe fruntea proștilor, colaboraționiști ai hitleriștilor și ai iacobinilor sanitari din fruntea statului (în curând, un stat eșuat). Ca să nu mai vorbim de sutele de mii de potențiale procese sau plângeri la ANPC și la CNCD.
PS Disperarea cu care țin cu dinții de aceste ultime frici ale oamenilor, frica de ne-înțepați și frica de segregare și excludere socială pe motive sanitare, arată clar că piesa idioată, cu actori prost aleși, bâlbâiți și inexpresivi, la care am fost obligați să asistăm, este la final.
