Făcând o analiză serioasă asupra provinciei romane Hispania, lingvista spaniolă Carme Huertas demontează teoria romanizării, în cartea sa NU VENIM DIN LATINĂ, cu aceste cuvinte:
“Roma cucerise deja toate populaţiile, şi în campaniile sale de cucerire folosea trupe italice formate din soldaţi proveniţi din toate regiunile imperiului, fapt pentru care legionarii vorbeau o mulţime de limbi. De aceea, imaginea de armată instruită în care se vorbeşte exclusiv latina nu corespunde realităţii.
Constatăm mereu că, exceptându-i pe patricieni, romanii erau nevoiţi să studieze ca să poată vorbi corect latina. Această situaţie se poate explica prin faptul că se vorbea un asemenea amestec de limbi italice, încât acesta a trebuit unificat şi standardizat, aşa cum s-a întâmplat şi cu variantele dialectale ale anumitor limbi moderne. Latina clasică ar fi, atunci, limba scrisă rezultată în urma procesului de omogenizare. În vorbire însă fiecare îşi folosea propria limbă maternă, o limbă pe care ei înşişi o numeau romana lingua.
Revenind la Peninsula Iberică, contingentele de colonizatori proveneau din zonele centrală şi sudică ale Peninsulei Italice şi vorbeau limbi sabelice, din trunchiul osco-umbrian. În plus, trebuie să avem în vedere că, în urma Războaielor Punice, armatele romane aflate în Hispania au recrutat cetăţeni din rândul popoarelor din interiorul peninsulei ca auxiliari ai legiunilor romane, atât împotriva cartaginezilor, cât şi împotriva altor populaţii peninsulare. Doar conducătorii învăţau latină, greacă sau feniciană, fapt pentru care nu-i putem considera agenţi activi de romanizare.
Şi atunci, dacă soldaţii din armatele romane staţionate în Hispania şi formate din italici amestecaţi cu hispanici nu pot fi consideraţi agenţi activi ai romanizării, unde sunt miile de vorbitori care şi-au transmis limba nimicind toate graiurile, din marile urbe şi până în cele mai ascunse cotloane ale munţilor? În acele vremuri nu exista educaţia publică şi obligatorie; şi evident că nu exista televiziunea, şi nici politicile de imersiune lingvistică. Cum i-au făcut pe ţăranii analfabeţi şi pe pescari, pe mineri, pe meşteşugari şi pe ciobani să-şi abandoneze limba părinţilor lor şi să înceapă să vorbească limba lui Cicero pe care romanii înşişi trebuiau s-o studieze timp de mai mulţi ani ca s-o stăpânească?
Probabil că lucrurile nu s-au întâmplat chiar aşa cum ni s-au povestit!” (Carme Huertas / NU VENIM DIN LATINĂ – Cartea este disponibilă aici: DACIA ART)
Ducând discuția în zona Daciei, putem înțelege că aici romanizarea era și mai greu de realizat și că ea nu s-a înfăptuit niciodată!
Dar, așa cum “îi stă bine” oricărui adept al latinopatiei, o astfel de opinie nici măcar nu va fi analizată, dapăi să fie luată în considerare. Așa cum am mai spus, teoria romanizării a devenit o dogmă religioasă și, ca orice dogmă, ea este impusă cu forța, împotriva oricărui contraargument științific! Până într-o zi când o să le dărâmăm castelul din cărți de joc!
Daniel Roxin
Îmbrăcăminte cu motive dacice: DACIA ART
