Teo Palade: Poate părea obositor să tot vorbim despre Covid-19. Numai că, dacă eliminăm rarele excepții, nimeni nu aduce în discuție tema acestei boli din plăcere. Ne aflăm în situația delicată de a nu avea cum să evităm subiectul. Motivul? Au trecut șase luni de când Covid-19 ne guvernează viața și este firesc să discutăm despre el până îi decodăm secretul. Pentru că, este tot mai sigur, atât apariția cât și existența sa perpetuă ascund un teribil secret.
Ce a adus cu sine enigmaticul virus?
Covid-19 nu a venit singur. L-a însoțit un simbol: masca. În mod surprinzător, se pare că ne-am obișnuit mult prea repede cu ea. Am adoptat-o suspect de rapid ca obiect de toaletă zilnică. A devenit imediat un accesoriu șic. Designerii au și gândit modele diferite, în culori la modă, ornate cu inscripții mobilizatoare sau amuzante, vopsite în nuanțe care scot în evidență adâncimea ochilor divelor, dotate cu sisteme sofisticate de atașare la poșetă sau la încheietura mâinii. În curând, măștilor le vor fi încorporate telefoane, aparate foto, sisteme de autocurățare, de monitorizare a activității zilnice, softuri necesare menținerii sănătății prin exerciții fizice ori metode moderne de aplicare a unor noi creme faciale destinate păstrării prospețimii tenului.
Masca, la fel ca oricare alt simbol, și-a câștigat imediat adepți. Nu sunt puțini cei care o consideră a fi un obiect de cult, o nouă zeiță a anilor de azi și a viitorimii, singura care ne ferește de boală și ne prelungește viața. Pentru ei, masca este un fel de icoană. Un obiect sfânt care, acoperindu-ne fața, ne protejează de orice boală și ne purifică întreaga existență. Prozeliți ai noii religii se găsesc pretutindeni. Au proliferat încurajați de guvern și sunt îndoctrinați de nocturnele Ordonanțe Militare ori de repetatele prelegeri televizate care proslăvesc existența măștii și beneficiile aduse de ea omenirii. Ei sunt aceia care te privesc cu reproș atunci când apari pe stradă fără Dumneaei (Vedeți? E deja personificată!). Îți atrag în mod drastic atenția că te expui unui în pericol de moarte și, mai ales, te avertizează că atentezi la sănătatea celor din jurul tău. Te ocolesc pe departe sau pur și simplu sună la 112, reclamând că un nebun, eretic periculos și iresponsabil, umblă liber prin urbe. Altercațiile nu au lipsit nici ele și, în efortul adepților acestui simbol de a ne impune noua credință, excesele se țin lanț.
Prea vestitul virus ne-a mai adus distanţarea. O noutate absolută. E ceva nemaiîntâlnit în evoluția ființei sociale care este omul. Ceva aflat în totală contradicție cu educația multimilenară a omenirii, cu tradițiile ei, cu aspirațiile celor tineri și cu alinările atât de necesare celor bătrâni. Ciudat este că nicăieri pe glob nu s-a putut demonstra clar că distanțarea folosește la altceva decât la ruperea forțată a legăturilor dintre oameni, la sfărâmarea violentă a apropierilor firești dintre ființele omenești. Urmare a distanțării nu a scăzut numărul îmbolnăvirilor. Sau, oricum, până în prezent nu s-a putut dovedi științific că e suficient să stai la 1,5 metri de semenii tăi și nu te vei îmbolnăvi niciodată.
Acest năbădăios agent patogen, în afara bolii pe care o provoacă, mai este și purtătorul unui teribil sentiment: frica. În întreaga noastră istorie ne-am luptat pentru a domina acest simțământ. Nu am câștigat lupta. Îl purtăm încă în noi. El este adânc încastrat în creierul nostru. Și este devastator fiindcă a cauzat mai multe victime decât toate războaiele trecutului, aceste răni nevindecate niciodată pe trupul speciei noastre. Dincolo de mască, distanțare și frică, virusul acesta atât de neînțeles a mai adus șomaj, situații sociale absurde care au blocat economia, a încurajat minciuna, a favorizat furtul din banul public, a subminat democrația și a alimentat înflorirea demențială a abuzurilor.
Ce ne-a luat noul coronavirus? (Citește continuarea aici: Art-Emis.ro)
Comandă pe DACIA ART
