Se povestește că doi îngeri erau într-o mică pauză. Ca să nu stea degeaba, s-au gândit să se joace. Primul zise:
– Hai să ne jucăm de-a oamenii!
Al doilea reacționă fericit:
– Ce bine, ce bine!… Și ce să facem?
– Uite… ne-am putea sui în copăceii alăturați, imaginându-ne că unul dintre copăcei este casa mea iar celălalt este casa ta. Eu o să te strig și o să te chem la mine să mă ajuți într-o problemă. Tu spui că nu vrei să vii, iar eu o să mă supăr. Ai înțeles?
– Ce bine, ce bine, o să ne jucăm de-a oamenii!…
După ce îngerii noștri s-au urcat în copăcei, primul l-a strigat pe al doilea:
– Îngerașule, hai vino la mine să mă ajuți la ceva!
– Bine, îngerașule, vin imediat, i-a răspuns celălalt.
– Of, îngerașule, n-ai înțeles, spuse primul zâmbind. Ți-am zis că ne jucăm de-a oamenii. Deci, te chem, îți cer ajutorul, tu nu vii, iar eu mă supăr. E clar?
– Acum am înțeles!
După câteva clipe, primul înger strigă:
– Îngerașuleee?
– Da, îngerașule, vin imediat!
– Of, tu chiar nu înțelegi? Ca să ne jucăm de-a oamenii tu tebuie să îmi spui că nu vii, ca eu să mă supăr… Doar așa ne putem juca de-a oamenii, făcând invers decât ni se cere și supărându-ne.
– Bine, bine…
– Hai să vedem. Ești pregătit?
– Da.
– Bineee… Îngerașuleeee?
– Da.
– Am nevoie de tine. Vino, te rog! Ajută-mă!
– Nu vreau!
– Bine, hai că vin eu…
:)))
