Considerat cel mai mare cuceritor al antichității, Alexandru Macedon, numit și Alexandru cel Mare, și-a extins imperiul din Balcani până în India, în doar câțiva ani, lucru fără precedent.
Acest geniu militar a adus alături de el generali înzestrați, capabili să îi ducă la bun sfârșit cuceririle. Unul dintre generalii săi a fost Lisimah despre care istoricul și geograful grec Pausania povestește în “Descrierea Greciei” că, la un moment dat, a fost închis de Alexandru într-o cușcă, împreună cu un leu, și că a doua zi dimineața leul era mort iar el în viață. “De atunci, Alexandru l-a admirat fără încetare și l-a prețuit ca pe unul dintre cei mai de seamă bărbați din Macedonia”, ne spune Pausania.
Odată cu moartea prematură a lui Alexandru la 32 de ani, imperiul pe care l-a construit, cel mai mare de până atunci, a rămas moștenire generalilor săi. Astfel, Lisimah a moștenit teritoriile din Balcani, ajungând până în Dobrogea.
Dorind să își extindă cuceririle, Lisimah a trecut într-o zi Dunărea (în jurul anului 300 î.e.n.) pentru a cuceri pământurile geților conduși de Dromihete. Doar că fostele armate balcanice ale lui Alexandru Macedon, conduse de Lisimah, noul rege al Traciei, aveau să dea peste o nucă foarte tare. Astfel, armata sa este înfrântă de Dromihete, Lisimah scapă doar cu fuga, iar fiul său Agatocle ajunge prizonerul geților.
Spre surpriza tuturor, Dromihete îl eliberează până la urmă pe Agatocle și îl trimite acasă cu daruri și mesaj de pace. Considerând probabil că acesta era un gest de slăbiciune, Lisimah își adună din nou armatele și, împreună cu fiul său Agatocle, atacă a doua oară regatul geților. De data aceasta armata lui Dromihete nu le mai iese în cale astfel că Lisimah își duce oamenii adânc în teritoriul geților, într-o zonă pustiită, pe o căldură mare. În final, când armata lui Lisimah ajunge sleită de puteri, înfometată și însetată, apar și geții care nu le dau nicio șansă macedonenilor. Luptele sunt nemiloase, armata lui Lisimah este parțial decimată, ceea ce îl face pe regele Traciei să se predea împreună cu toți oamenii săi…
În acest context, izvoarele istorice consemnează unul dintre cele mai impresionante gesturi făcute de regele geto-dac, un gest care a devenit legendar, fiind povestit nu doar de contemporanii săi, ci și de cărturari din toate epocile, până în vremea noastră, fiind prezentat drept un exemplu de mare înțelepciune.
Astfel, în loc să își ucidă dușmanii, așa cum era practica acelor vremuri, Dromihete invită toată conducerea armatei Traciei elenistice a lui Lisimah, în frunte cu acesta și fiul său, la o masă festivă în care prizonierii sunt serviți în farfurii și cupe de aur și argint, în timp ce Dromihete și generalii lui iau masa în vase și cupe de lut.
Gestul ca și discuțiile care au avut loc cu acea ocazie, toate având un rol moralizator, i-au impresionat atât de mult pe macedoneni încât Lisimah și-a cerut iertare pentru toate nenorocirile aduse cu prilejul celor două războaie. În final, Lisimah, Agatocle și armatele sale au fost eliberate. Pentru a răspunde acestei generozități, regele Traciei i-a înapoiat lui Dromihete cetățile cucerite de la Marea Neagră și i-a oferit lui Dromihete mâna fiicei sale.
Ca urmare a acestei incredibile diplomații de care a dat dovadă Dromihete, cele două regate au trăit în pace din acel moment…
Iată ce spun și izvoarele istorice despre acest episod al istoriei antice:
Plutarh (Viețile paralele): “Învins de către Dromihete și silit să se predea împreună cu toată oștirea din pricina setei, după ce bău apă și ajunse sclav, Lisimah spuse: O, zeilor, pentru cât de mică desfătare m-am făcut rob, din ce rege eram.”
Strabon (Geografia): “Pornind la război împotriva geților și a lui Dromihete, Lisimah a trecut prin mari primejdii și, mai mult încă, a fost luat în captivitate. Dar a scăpat deoarece a întâlnit un rege bun la suflet.”
Daniel Roxin
Descoperă povestea fascinantă a lui Dromihete în romanul istoric REGATUL LUPILOR. Disponibil aici: DACIA ART
