Aproape cu toții am fost oripilați atunci când celebrul film Pe Arpile Vântului a fost retras de pe HBO, pe motiv că conține prejudecăți rasiste și că sclavia negrilor este prezentată îndulcit.
Nu a contat deloc faptul că o actriță de culoare care a jucat în film a primit, în premieră pentru actrițele de culoare, premiul Oscar și nici nu a fost acceptată premiza rezonabilă că unii dintre membrii familiilor coloniștilor albi stăpâni de sclavi nu au agreat sclavia și s-au comportat frumos cu sclavii. Că doar nu erau toți niște monștri lipsiți de orice formă de empatie.
Gândiți-vă doar la acest scenariu: te naști ca femeie albă într-o familie care, de generații, este stăpână de sclavi negri. Nu ești de acord cu sclavia, o detești, dar nu ai ce să faci, nu ai puterea de a schimba lumea. Cum procedezi în acest caz? Nu poți decât să te strădui să le faci acestor robi viața mai bună, să încerci să îi protejezi de abuzuri. A pretinde că nu au existat și astfel de oameni este o dovadă de reacredință sau de prostie crasă. Tocmai de aceea, scoaterea filmului de pe HBO, sub presiunea anarhiștilor și a ideologiei progresiste este o nebunie.
În aceste condiții, mă întreb: Ce ar trebui să facem cu filmele moderne produse de americani sau britanici în care se falsifică grav istoria sau poveștile clasice europene/ Păi, în cazul lor, nu ar trebui să aplicăm aceeași logică și aceleași măsuri?
În ultima vreme, după cum cred că ați putut observa, există o rețetă care se aplică obligatoriu în filmele americane, în special. Indiferent de subiect, fie el și istoric, filmul TREBUIE să conțină actori de culoare și personaje Gay. Altfel nu trece de “CTC”. Și să vă dau câteva exemple:
1. Serialul BBC “Troia – Căderea unei cetăți” (Difuzat de Netflix), pe lângă personaje Gay, a impus publicului și trei actori de culoare în rolurile BLONDULUI Ahile, al lui Eneas – întemeietorul Romei, și al lui Zeus – zeul suprem al mitologie grecești. Ceea ce va face ca generațiile noi, care nu mai citesc nimic, să trăiască cu convingerea că aceste personaje din Iliada lui Homer au fost de culoare. Păi nu e asta o grosolană manipulare a unui subiect istoric, în numele ideologiei progresist-neomarxiste? Asta este în regulă?
2. Serialul despre Împărăteasa Ecaterina a Rusiei, difuzat pe HBO – canalul de streaming care a eliminat provizoriul filmul Pe Arpile Vântului, ne prezintă, ce credeți, nobili ruși NEGRI. V-ați fi putut imagina așa ceva? Iată un exemplu: onorabilul conte rus Rostov (mai sunt și alții nobili ruși de culoare în film, fiți fără grijă!):
3. Nici noua ecranizare a romanului Cei Trei Mușchetari al lui Alexandre Dumas nu a scăpat de algoritmul progresist din industria filmului. Unul dintre cei patru prieteni celebri a devenit între timp… de culoare. Că, na, de ce ar fi asta în contradicție cu povestea scrisă de Dumas care s-a inspirat din cartea Mémoires de Monsieur d’Artagnan, deci dintr-un document istoric care face trimitere la fapte din secolul al XVII-lea?
Și atunci, mă întreb: oare ce o să ne aștepte dacă teme din istoria noastră vor intra la un moment dat pe mâna Progresiștilor de la Hollywood? Păi, poate vom vedea un film despre Zalmoxis, cu zeul geto-dac având chip de asiatic, poate Vlad Țepeș va avea doi-trei boieri africani, iar Mihai Viteazul, un tip cu trăsături mongoloide, va fi asasinat de un comando coreean, trimis de Împăratul cu trăsături hispanice al Imperiului Habsburgic. Pentru că acești nebuni chiar nu au limite!
Vedeți, toate aceste distorsionări ale istoriei sunt cool, sunt normale pentru ei. Doar sunt filme de ficțiune pe teme istorice. În schimb Pe Aripile Vântului, la rândul său un film de ficțiune pe o temă istorică, este condamnabil!
Cu această dublă măsură vor să trateze neomarxiștii toate lucrurile de acum înainte, împotriva tuturor evidențelor, a realității, a normalității. Dacă vor exista suficienți proști care să îi urmeze, ne așteaptă o nouă cenzură de tip comunist, mai nefericită decât cea prin care am trecut în urmă cu câteva decenii, dublată de o mistificare totală a realității!!!
În concluzie, bunul simț ne spune că, dacă filmul Pe Aripile Vântului a fost interzis, atunci și filmul Troia, căderea unei cetăți ar trebui să fie tratat la fel, împreună cu toate celelalte realizate în aceeași schemă.
Daniel Roxin
Vezi aici toate cărțile din colecția Istorie Inedită: DACIA ART
