Începând de ieri, Cătălin Tolontan și echipa sa de la ziarul Libertatea au început o „cruciadă” stupefiantă împotriva unuia dintre cei mai importanți arheologi români, Marin Cârciumaru.
Arheologul târgoviștean, profesor universitar și un specialist cu reputație internațională a făcut anul trecut (împreună cu alți arheologi) o descoperire remarcabilă, de interes mondial, în apropiere de Piatra Neamț: o statuetă Venus, din piatră, veche de cel puțin 17.000 de ani, cea mai veche din România.
Toate bune și frumoase doar că, după ce acest eveniment a fost promovat luna trecută în toată presa națională, ca urmare a nemulțumirii unuia dintre “pălmașii” care a lucrat pe șantierul arheologic și care ar fi vrut să își asume descoperirea, totul s-a transformat într-un circ demn de romanele lui Kafka, în care atât veridicitatea obiectului arheologic, cât și persoana lui Marin Cârciumaru sunt puse sub semnul întrebării, cu un titlu înșelător care duce, în prima fază, la impresia că statueta este un fals: „Înscenarea lui Venus! Cum s-a regizat în 2019 cea mai importantă descoperire paleolitică din istoria României”. Citește articolul din Libertatea AICI.
Fără a aștepta concluziile unei anchete formate din specialiști, Cătălin Tolontan și colegii săi i-au condamnat “la moarte profesională” pe arheologi și sunt la un pas de a declara statueta un fals.
Evident, în demersul său, jurnalistul Libertății nu a fost deloc preocupat de realizările arheologilor, dovadă că nu le-a menționat, lucru care l-ar fi obligat la mai mult respect și la o altă abordare a problemei. Iată care ar fi acestea:
- Echipa lui Marin Cârciumaru a adus la lumină peste 70% din obiectele de podoabă din arta paleolitică descoperite pe teritoriul României;
- Profesorul Marin Cârciumaru are o ridicată cotă internațională, cercetările lui fiind publicate în reviste de prestigiu științific internațional;
- La inițiativa lui și cu munca susținută a tututor celor din apropierea sa a înființat un muzeu unic în România și în această parte a Europei: Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din Târgoviște – o realizare remarcabilă, cu un număr mare de vizitatori.
Ori, în contextul unei munci cu astfel de rezultate să tratezi o personalitate științifică remarcabilă ca și cum ar fi un găinar, așa cum a făcut-o Cătălin Tolontan și echipa sa, este mai mult decât regretabil.
Până la urmă, ca admirator al lui Lucian Boia (citește AICI) ne întrebăm dacă nu cumva Tolontan și-a propus să alunece în siajul meteoric al acestuia fiind preocupat, cât se poate de corect politic, de demitizarea celor care fac lucruri remarcabile în țara asta!
Privind determinarea proletară cu care a abordat subiectul „Înscenării lui Venus”, mă întreb dacă Tolontan este la fel de deranjat de faptul că eroul său, Lucian Boia, a fost un propagandist comunist pe vremuri (citește AICI), un colaborator al Securității după cum s-a autodenunțat (citește AICI) sau că a fost demolat de actualul președinte al Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, care a spus despre Boia că ”FALSIFICĂ ISTORIA” (citește AICI)
Se pare că nu!
Și acum să ajungem și la atacul “subrural” (sic, mi-am permis să introduc o licență satirică în limba română) la adresa mea, în ecuația scandalului despre care vorbim, atac prin care, indirect, și-a propus să lovească tot în Cârciumaru.
Desigur, eu nu am nicio treabă cu descoperirea lui Venus și nici cu scandalul propriuzis. Doar că, cu viclenia jurnalistică a celor trecuți prin multe, pe care Tolontan o stăpânește perfect, și-a zis că introducându-mă și pe mine în schemă (eu fiind un “personaj controversat”, pentru că mă ocup cu „Dacologia”) va putea să afecteze imaginea profesorului Cârciumaru și pe alt front.
Citește articolul în care sunt eroul negativ, AICI, sau intră pe pagina de Facebook a lui Tolontan unde a făcut mai multe postări pe această temă, AICI.
Mai exact eu sunt „acuzat” de următoarea „crimă culturală”: în urmă cu câțiva ani, pe vremea când echipa profesorului Cârciumaru nu avea NICIUN FOND pentru cercetarea arheologică, am contribuit eu cu o sponsorizare de 10.000 de lei, ceea ce le-a permis arheologilor să meargă pe șantier, unde au și făcut descoperiri importante.
“Crima culturală” a arheologilor este că au acceptat. Vai, ce nenorocire, ce compromis, nu-i așa? Ministerul Culturii i-a refuzat, iar ei au acceptat bani de la mine pentru cercetare. Fără nicio pretenție, fără vreo imixtiune a mea în treaba lor. Pur și simplu pentru binele arheologiei!
Ideea este că șmecheria introducerii mele în scandal vizează slăbirea credibilității lui Marin Cârciumaru. Adică, cititorul ar putea înțelege că Tolontan vrea să spună următoarele: “dacă a acceptat bani de la Roxin, este clar că profesorul Cârciumaru avea o predispoziție pentru înșelăciune”. Chiar așa?!?
Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost finalul primului articol, în care nu mi se menționează încă numele și unde se spune (țineți-vă bine) că: „Povestea nu se oprește însă aici. Căci în ea apare un personaj care crede că descoperirile de la Piatra-Neamț fac parte din planul lui Dumnezeu pentru gloria dacilor.“
Imaginați-vă că Tolontan și echipa mi-au pus în seamă o astfel de aberație, fără să ezite, pe care nu aș fi putut să o gândesc, dapăi să o spun, nici măcar dacă aș fi fost mort de beat (ceea ce nu mi s-a întâmplat niciodată)!
Cam câtă lipsă de deontologie profesională trebuie să aibă cineva, domnule Tolontan, ca să îi atribuie unei alte persoane o asemenea aberație mincinoasă?
Și pentru că m-am lămurit în legătură cu acest lucru, o să încerc să vă fac puțină educație istorică, alta decât cea a lui Lucian Boia, eroul dumneavoastră. Prin urmare, dacă aveți puțin timp, vizionați filmul documentar ZALMOXIS. S-ar putea să vă pună pe gânduri! Aici:
Daniel Roxin
