Ați crescut ca niște vipere la sânul acestui neam, iar singurul lucru pe care îl știți este să otrăviți și ceea ce mai este bun în acest popor, și ceea ce mai este frumos în această țară…
În timp ce voi vedeți doar leneșii și bețivii noștri, țăranul român muncește cinstit ca să culeagă rodul acestui pământ și să dea de mâncare și altora; în timp ce voi vorbiți despre nimicnicia românilor, tinerii noștri câștigă olimpiadele internaționale și marile premii pentru inventică din mai toată lumea; în timp ce voi ne denigrați înaintașii, marile personalități ale istoriei le dau putere celor care vor să transforme în bine această țară…
Voi priviți mereu în jos, cu plăcere, la gropile de gunoi, încercând să ne trageți pe toți în ele, dar vă deranjează să vă uitați și în sus, la munții falnici care sunt coloana vertebrală a românilor.
Rânjiți satisfăcuți la orice nereușită a noastră și ne blestemați orice succes. Alogeni până și în suflet, vă doare frumusețea acestor locuri, puritatea românului adevărat, faptul că încă suntem aici.
Nu vă faceți iluzii prea mari. Vom fi aici și atunci când voi nu veți mai fi decât oale și ulcele. Poporul acesta nu a fost dovedit nici de romani, nici de migratori, nici de turci, nici de habsburgi, nici de unguri, nici de ruși și nici voi, cei fără suflet, năimiți unor interese străine, nu o să puteți ucide sufletul acestui neam.
Vă scriu acestea cu superioritatea celui care știe că nu sunteți decât niște năpârci. Nu pentru că ați putea înțelege ceva, ci pentru a ști că suntem aici și că suntem cu ochii pe voi. Va veni și ceasul în care veți da socoteală!
Daniel Roxin
