Ioan Mircea Crăciun: Presiunea asupra celor nevaccinați crește.
În timp ce vaccinații din unele țări își recapătă o parte din libertăți, cu prețul unor consecințe (via codul QR) pe care le vom vedea în timp, cei nevaccinați sunt hărțuiți. Sunt vizați pentru discriminare. Accesul la spațiile publice și mișcarea le sunt îngreunate. În unele țări, vaccinarea este chiar obligatorie pentru unele profesii.
Dar de ce este campania de vaccinare atât de importantă pentru guverne încât crește presiunea într-o asemenea măsură? Și cui îi pasă de campania globală de imunizare? (termenul de imunizare se dovedește, pe zi ce trece, o … minciună)
Pentru a răspunde la aceste întrebări, este necesar să analizăm povestea predominantă a vaccinului și să întrebăm cine beneficiază de aceasta. Procedând astfel, trebuie abordată alianța de interese dintre stat, mass-media, industria farmaceutică și instituțiile supranaționale. Această alianță de interese apare foarte clar.
Să începem cu industria farmaceutică. Aceasta are un interes economic clar în campania de vaccinare. Ea obține beneficii imense din vaccinarea pe scară largă, fără niciun risc pentru ea.
Dar statul? În criza covid-19, politicile au amplificat în mod sistematic frica și isteria. Nu a fost un accident și nu este surprinzător, deoarece statul își bazează rațiunea de a fi pe argumentul că protejează populația de pericolele interne și externe. Statul este construit pe frică.
Minciuna oficială este că, fără ajutorul statului, cetățenii ar fi lipsiți de apărare împotriva foamei, sărăciei, accidentelor, războiului, terorismului, bolilor, dezastrelor naturale și pandemiilor. Prin urmare, este în interesul statului să insufle frica de pericole posibile, pe care apoi pretinde că le va rezolva, extinzându-și astfel puterea.
Un exemplu relativ recent este restricționarea libertăților civile în Statele Unite ca răspuns la amenințarea teroristă după atacurile din 11 septembrie și cel de-al doilea război din Irak.
La fel, era în interesul guvernelor să insufle în mod deliberat frica și să descrie covid-19 ca un virus ucigaș unic pentru a extinde puterea de stat într-o măsură necunoscută în timp de pace, în detrimentul oamenilor.
Drepturile fundamentale ale cetățenilor. Când a început criza coronei și nu se știau prea multe despre potențialul pericol al virusului, politicienii s-au confruntat cu câștiguri asimetrice. Dacă politicienii subestimează un pericol și nu răspund, aceștia sunt considerați responsabili pentru subestimare. Ei pierd alegerile și puterea. Mai ales dacă pot fi acuzați de moartea unor oameni.
Pe de o parte, imaginile cu înmormântări în masă – consecințele subestimării pericolului și a inacțiunii sunt letale din punct de vedere politic. Pe de altă parte, supraestimarea pericolului și luarea de măsuri radicale este mult mai atractivă din punct de vedere politic.Și politicienii pot spune întotdeauna că, fără acțiunea lor decisivă, ar fi existat într-adevăr un dezastru. O altă minciună.
Dacă măsurile s-au dovedit în cele din urmă exagerate, deoarece pericolul nu a fost atât de mare, posibilele consecințe negative ale măsurilor nu sunt la fel de direct asociate cu politicile ca și imaginile cu înmormântările în masă, deoarece aceste consecințe sunt indirecte și ele apar mai târziu în timp. Costurile de sănătate indirecte și pe termen lung ale blocajelor includ sinuciderile, depresia, alcoolismul, bolile legate de stres, decesele anterioare cauzate de intervențiile chirurgicale și de screening-urile anulate și un nivel de viață în general mai scăzut.
Cu toate acestea, aceste costuri nu sunt direct asociate cu intervențile drastice atribuite politicii. Multe dintre aceste consecințe vor apărea după următoarele alegeri sau chiar mai târziu și nu sunt vizibile. De exemplu, nu se poate observa în ce măsură un nivel de viață mai ridicat ar fi sporit speranța de viață. Și dacă cineva moare în șase ani din cauza alcoolismului sau a dezvoltat depresie ca urmare a închiderii în casă, este puțin probabil ca majoritatea oamenilor să dea vina pe politicieni pentru aceasta și, dacă o fac, acești politicieni ar putea fi deja demiși din funcțiile lor.
Astfel, este în interesul politicienilor să supraestimeze o amenințare și să reacționeze excesiv. Pentru a justifica și apăra măsurile dure, cum ar fi arestul la domiciliu, măsuri care-i atrag atât de mult pe politicieni, trebuie să stârnească frica. Odată ce politicienii au stârnit frică și isterie în timpul crizei covid-19, punerea în aplicare a unor măsuri foarte restrictive, cum ar fi izolarea, deteriorarea economiei și a țesutului social s-a putut face cu ușurință.
Cu toate astea, o societate nu poate fi blocată pentru totdeauna, deoarece costurile continuă să crească. La un moment dat, trebuie să ieși din închisoare și să revii la o anumită normalitate. Ce soluție au, după ce au stârnit teama de amenințarea unui virus ucigaș, pentru a reveni la normalitate?
Soluția este vaccinarea. Odată cu campania de vaccinare, statul se poate prezenta ca salvatorul în fața unui mare pericol. Statul organizează vaccinarea pentru cetățenii săi și le oferă „gratuit” cetățenilor vaccinul.
Fără această „salvare a vaccinurilor” și într-o închidere permanentă, consecințele negative economice și sociale ale restricțiilor asupra drepturilor civile ar fi atât de mari încât resentimentele populației ar continua să crească și, în cele din urmă, tulburările le-ar amenința puterea.
Deci, mai devreme sau mai târziu, izolarea trebuie să se încheie. Dacă, totuși, autoritățile statului ar opri blocajele și restricțiile fără o soluție finală precum vaccinarea, este ca și cum ar recunoaște că pericolul nu era atât de mare și că restricțiile au fost o exagerare și o greșeală, lucru care ar duce la pierderea sprijinului și încrederii acelei părți din populație care cred că Statul îi va salva.
Aceasta este abordarea și acestea sunt unele dintre rațiunile minciunii în vremea Pandemiei…
Un articol de Ioan Mircea Crăciun
Sursa: https://horatiump.wordpress.com/2021/08/29/minciunile-covid-statul-si-vaccinul-obligatoriu/
DACIA ART: https://dacia-art.ro/84-dezvaluiri
