A atribui Universului un creier și o minte este, desigur, o metaforă, dar înapoia acesteia se află un mare adevăr, și anume acela al unei aparente minți, al unei rațiuni care străbate, de la stele până la firul de iarbă, toate legitățile lumii existente.
Înclinăm să credem că suntem singurele ființe raționale, dar vom vedea că întâlnim conduite inteligente la toate nivelurile de existență ale lumii vii. Ceea ce numim conștiință nu este doar proprietatea creierului uman, ci o manifestare inclusiv în dimensiunea Universului. Și dacă este așa, trebuie să lămurim care este suportul său dincolo de creierul uman și care sunt rosturile Conștiinței existente în nemărginirea Universului.
Aparent este exclus ca eterul, nimicul ce se vede când nimic nu vedem, să fie suportul unei rațiuni, al unei gândiri. Este și motivul cel mai adesea invocat de către cei care își neagă aderența la o religie.
Dar, după cum toți știm, nici undele care aduc în casele noastre sunetele și imaginile și nici cuvintele rostite și auzite la telefonul mobil nu le vedem călătorind prin eter spre noi. Observăm doar efectul lor, care are ca suport câmpul electromagnetic. Se poate obiecta că modularea acestui câmp de energie în frecvențe purtătoare de informație este o creație umană. Este adevărat, dar nu am creat noi acest câmp de energie electromagnetică, ci este una dintre cele patru forțe fundamentale care aparțin Universului. Noi doar îl folosim.
Admițând că există o Conștiință extinsă la Univers, independentă de creierul nostru, se naște o altă întrebare de ordin ontologic: conștiința este secundară creierului, așa cum susține știința actuală, sau precede creierul?
Citește continuarea aici: Comunitatea Hyperboreea
Dumitru Constantin Dulcan
