Ioan Mircea Crăciun: Ce zice Nietzsche? Zice că: “Individualitatea este o victorie personala a omului fata de trib”.
Zice un lucru foarte simplu, pe care in mod sigur îl putem constata cu toții de-a lungul vieții și care cu toate acestea, in cadrul societății noastre actuale trece in planul al doilea, sau chiar și mai departe;
Individualitatea este o victorie asupra grupului, asupra tribului din care facem parte, ca să ne adaptăm vocabularului lui Nietzsche.
Prin aceasta afirmație el vrea să scoată în evidență faptul că individualitatea (care este modul de creștere si de afirmare, de consolidare si percepție în ultimă instanță a Sinelui propriu) nu este o stare de lucruri dată, a se ințelege una oferită cadou, gratis, ci este o luptă și nu una singură ci o luptă dublă, pe două planuri.
În primul rând este o lupta cu sine însuși, cu propria persoană pentru a putea, a fi suficient de puternic și a ajunge la procesul de indivizualizare iar apoi, o luptă cu grupul din care facem parte, care grup, el, are o tendință putem spune naturală, dar care este de asemenea culturală, de a ne scufunda si absorbi in masa proprie și gândirea acesteia, unică.
Aceasta luptă ii sperie pe cei mai mulți. Putem spune chiar, fără să ne inșelăm, că cei speriați de această luptă reprezintă majoritatea
Nietzsche adaugă :
,,Nici un preț nu este prea mare pentru a ne ridica și a ne oferi astfel privilegiul de a fi proprietarii sinelui propriu’’.
Această afirmație este inversul sensului comun al filozofiei clasice: Omul nu se naște liber, dimpotrivă, se naște intr-un grup și este prizonierul grupului, este obiectul grupului, este un lucru, un element din grup. Nu este altceva decit un mic element in cadrul acestei mase,
DAR, și acest cuvânt este foarte important, DAR printr-un efort personal considerabil, el poate depăși acest statut și deveni astfel un individ.
O ființa, proprietară de sine însuși.
A deveni tu insuți, a fi proprietar de tine insuți, a nu te autoriza decât de tine însuți, există oare o misiune, un program mai exaltant pentru a da sens unei vieți umane ?
Există la acest nivel de acceptare a lucrurilor însă, un paradox. Există indivizi care pentru a se ridica din rândul grupului din care fac parte, pentru a exista și deveni ei inșiși, sunt capabili sa se facă, conștient sau poate de cele mai multe ori inconștient, apostolii unei filozofii contrare. Pe românește, se fac frate cu dracu.
Este vorba de cei ce se pretind că sunt conducătorii societății, șefii acesteia, elita ei.
Și pentru a putea justifica acest statut au inventat filosofia colectivistă, socialistă, comunistă si capitalistă (căci și aceasta din urmă, vedem bine, este una dirigistă, intervenționistă și deci falsificatoare și chiar și mistificatoare).
Acești apostoli care apără conceptul de masă, de trib, de colectiv, de team, sunt inventatorii unei filosofii care le convine lor si prin asta, prin faptul ca aceasta le convine, i-au dat nume precum Popor, Republică, Partid istoric, Multinationala, Corporație etc. și practică această filosofie in scopul de a le aduce lor profit si de a domina această masă de inși incoștienți de situația în care sunt ținuți.
Aceasta este rădăcina puterii politice si economice moderne, aceea de a propune o societate grupată, masificată, standardizată, ușor de dominat și de condus de la distanță. Unii dintre cei desemnați mai sus chiar crezând că fac bine ceea ce fac.
Iată în mare ceea ce zice Nietzsche referitor la acest subiect si iată și de ce acest mare filozof nu este mai deloc citat si nicidecum apreciat. Un adevărat incorect politic până astazi.
Iar când înțelegem asta, înțelegem că puterea politică sau economică, oricare ar fi ea, are oroare de rebeli si de contestatari.
Libertatea reclamată în decembrie 1989 este un concept care trebuie sa rămână unul abstract și care nu trebuie niciodată să fie pus in practică.
Libertatea abstractă a votului a inlocuit Libertatea concretă a autodeterminarii. Nietzsche nu neagă absolut deloc aspectul social al vieții. Cum ar putea-o face, societatea este o realitate în care ne îmbăiem zilnic.
Viața pe care o ducem se derulează în societate, în interiorul grupului. Limbajul pe care-l locuim și care ne traversează este acela al strămoșilor, limbaj înviorat de raporturile noastre de familie, de prieteni, de rude, de vecini, etc. Omul este un punct de intersecție, o întâlnire intre colectiv și istoric în care prezentul reprezintă voința individuală, a fiecăruia dintre noi, de a da un sens vieții.
In rezumat, omul este în același timp un produs al colectivului și un proiect personal, individual.
Acest al doilea aspect, proiectul strict personal, acela de a da un sens individual vieții, exponenții puterii, fără exceptie, incearcă să-l ascundă și chiar să-l anuleze pentru a nu mai putea face diferența între interior si exterior.
Ne vor un sac gol si transparent la interior pe care sa-l umple ei din exterior. Iar pentru asta, s-au inventat votul, propaganda, partidele politice, dar si marketingul, publicitatea, consumul de masa și nu în ultimul rând, masmedia. Cuvântul e sugestiv nu-i așa? Mas-media, media de masă.
Ioan Mircea Crăciun
DACIA ART: https://dacia-art.ro/73-car-i-de-tiin-a-i-spiritualitate
