Inteligența poate fi găsită la toate nivelele de existență. A ne imagina că doar omul este inteligent, restul ființelor de pe planetă fiind lipsite de această calitate, este o gravă eroare, pe care știința o pune din ce în ce mai mult în evidență.
Desigur, nu putem pretinde de la un iepure să rezolve probleme de matematică și nici nu ne putem aștepta ca un fluture să compună poezii. Cu toate acestea, fiecare specie are o inteligență specifică, suficientă ei însăși, inteligență care îi asigură supraviețuirea și continuitatea.
Privind lucrurile într-o manieră simplistă, vom da “vina” pe insticte, fără a ne preocupa să înțelegem ce sunt acestea. De aceea, este important de subliniat, așa cum ne spune un savant român foarte apreciat, că… „Instinctele sunt garanții pe care specia și le ia pentru ca perpetuarea să nu se întrerupă. (…) În esența lor, conduitele instinctive constituie acte inteligente având finalități adaptive. Ele sunt o expresie a inteligenției materiei vii.” (Inteligența materiei / Dumitru Constantin Dulcan)
Chiar și cu această introducere, tot este uimitor, chiar bulversant să descoperi că unele specii de insecte practică sclavia, că putem vorbi despre furnici sclavagiste…
Deși știința a făcut pași uriași înainte, încă este greu să se explice organizarea extrem de complexă a insectelor sociale cum sunt albinele, furnicile, termitele, organizare care are principii foarte asemănătoare cu societatea umană: „fiecare individ are un rol bine determinat și o morfologie adaptată funcției sale, deși toți provin din aceeași sursă originală – ouăle depuse de o singură matcă. Diferențierea aceasta genetică nu are nici astăzi o explicație satisfăcătoare.” (Inteligența materiei / Dumitru Constantin Dulcan)
În astfel de societăți complexe, cum este cea a furnicilor, inteligența pe care o manifestă (și care, desigur, nu este de lăudat în acest caz), le-a dus pe unele specii până în punctul în care își iau sclavi pe care îi exploatează toată viața…
Oamenii de știință au descoperit cu stupoare, în cazul unor specii, precum Protomognatus americanus, că o colonie puternică de furnici organizează incursiuni în alte colonii de unde capturează ouă și larve pe care le duc în propriul cuib pentru a le crește ca adulți sclavi, “formați” pentru a se supune. Mai mult decât atât, s-a constatat că invadatorii nu sunt interesați de cuiburile străine mici, ci de cele mari și bine apărate, deoarece identifică la acestea semnul unor populații puternice și sănătoase de furnici, numai bune de pus la muncă. Cu alte cuvinte, aproape că am putea vorbi despre calități de “vânători și vânzători de sclavi”, care nu sunt mulțumiți cu orice, ci vor cea mai bună calitate genetică.
Uneori, o astfel de colonie nu trăiește decât de pe urma invaziilor care le procură sclavi.
Ce fac furnicile sclave? Păi, își poartă stăpânii în spate, în căutarea unor noi sedii pentru propria colonie, duc la „păscut” turmele de purici de plante (afide) pe care le primesc în grijă (purici de care au nevoie stăpânele pentru a-și procura glucoza) și pe care îi apără de dușmani, îi încălzesc sau îi duc la suprafață pe timp frumos, “cultivă” ciuperci și legume pentru stăpâni… Chiar mai mult, unele furnici sunt ținute ca sursă de hrană, fiind îndopate de celelalte, până se umflă ca nișe baloane.
FOTO: Furnică păstor împreună cu turma de pureci…
Fără îndoială că lumea misterioasă a insectelor are multe alte povești de dezvăluit, unele nu tocmai încântătoare, altele de o frumusețe extraordinară, toate însă cu adevărat surprinzătoare.
Daniel Roxin
DACIA ART: https://dacia-art.ro/
