Școala oficială ne învață că orice boală de tip infecțios are drept cauză un microb sau un virus. Ori acest lucru nu este tocmai exact. Germenii nu sunt decât martori. Astfel, țânțarii prosperă pe mlaștini, dar nu sunt cauza acestora. Mlaștinile fac să existe tânțari și nu invers.
Doctrina oficială nu știe să explice bolile infecțioase „fără microbi” (de exemplu, tuberculosul care nu prezintă bacili); tot la fel, aceasta nu știe să dea o explicație satisfăcătoare pentru sănătatea perfectă a unor purtători de microbi foarte virulenți.
În fine, contaminările și epidemiile nu sunt ceea ce afirmă învățământul oficial.
Contaminarea nu se poate realiza decât pe un teren favorabil (un grăunte de grâu nu crește în Sahara); cât despre epidemie, ea nu se manifestă decât într-un grup de ființe care trăiesc în comun și care sunt victime ale acelorași erori biologice (și chiar și în acest caz, nu toți sunt atinși!).
Noțiunea de contaminare subzistă totuși în sistemul nostru naturopatic, dar aceasta este foarte atenuată! Contaminarea poate exista doar atunci când terenul este într-o stare de receptivitate (scânteia ce aprinde lemnul uscat) sau aproape în stare de receptivitate (ultima picătură care face să se deverse apa din paharul plin). Astfel se explică experiențele oamenilor cobai: Fulton Parandel și alții care au acceptat să înghită culturi de microbi, fără niciun accident, arată rezistența în fața epidemiilor și slăbiciunea altora, chiar și față de viruși atenuați (vaccinuri).
Marea lecție dată de copilul mic căruia îi fierbem totul, dar care ia și suge tot ce găsește, ar trebui să ne atragă atenția. Din fericire, lucrurile se întâmplă în acest fel, căci dacă teoria oficială ar fi adevărată, am fi cu toții deja morți.
Cât despre epidemiile care acționează doar asupra unor grupuri deja pregătite de suferințele lor comune, care prezintă alterări ale terenului, acestea sunt limitate după aceleași principii, fără existența cărora nicio epidemie nu ar putea fi oprită, sau ca și focul care arde în pădure până la ultimul copac, aceasta nu s-ar opri decât la ultimul om de pe Pământ, ceea ce încă nu s-a văzut niciodată.
Întrebarea importantă deci, este, Cum pregătim terenul ?
Cum facem ca terenul, corpul uman să fie mai rezistent ?
Ioan Mircea Crăciun
Cărți de medicină alternativă, știință și spiritualitate: DACIA ART
