Globaliștii au fost întotdeauna periculoși, dar pe vremuri păreau ceva mai sănătoși la minte. Ce credeți că i-a înnebunit de zece-cincisprezece ani încoace și în ritm accelerat ca să ajungă la ceea ce vedem noi astăzi?
Nebunia aceasta nu pare a fi nouă totuși. Istoria secolului XX ne-a arătat într-un mod suficient de spectaculos de ce-i capabil Occidentul post-creștin.
Așa cum a subliniat Soljenițîn în celebrul său discurs de la Harvard, Hitler și Stalin, acești doi frați gemeni inamici, sunt produse secundare ale umanismului occidental, care își adaptează moralitatea la nevoile momentului.
Și chiar și în sistemele democratice, tentațiile totalitare abundă, vezi proiectul eugenic făcut faimos de Huxley la începutul anilor 1930. Căci, să nu ne facem iluzii, Minunata Lume Nouă nu este doar literatură.
Ideea este veche de peste o sută de ani, aceea de sexualizare a copiilor la o vârstă fragedă pentru a le perturba psihicul și astfel a face societatea viitoare mai maleabilă.
Acesta este un proiect care s-a născut într-o Anglie (unde altundeva) post imperială doar în aparență. Iar puterea instrumentelor tehnologice disponibile azi, deschide într-adevăr perspective amețitoare pentru controlul social. Suficient de amețitoare, de altfel, pentru a înspăimânta ele însele unele dintre elitele globalizante… în timp ce sunt puse în aplicare în China.
Evoluția dramatică a inteligenței artificiale îi face azi pe oameni în mare parte depășiți ca producători nu doar de bunuri dar și de servicii.
Din punct de vedere pur economic, mai mult de jumătate din populația țărilor noastre ar reprezenta deja o piatră de moară pentru economia generală, dacă vrem să credem estimările celor mai mari firme globale de consultanță, precum McKinsey, Deloitte sau PriceWaterhouseCoopers.
Cred că aceasta este explicația pentru virulența crescândă a ideologiilor „neomalthusiene”. Indiferent de aspectul ideologic, societățile noastre prezintă un risc crescut de sărăcire, înăsprirea condițiilor de viață fiind un mod tradițional de reducere a natalității. Este chiar o rețetă pe care anglo-saxonii au aplicat-o de când celebrul Thomas Malthus a teoretizat această metodă la începutul secolului al XIX-lea. Deflația teribilă din anii 1920, de exemplu, a provocat o scădere bruscă a natalității în Anglia și Statele Unite. Cu toate acestea, în ambele țări, această criză a fost complet artificială …
În acest context ne putem explica tentația unora spre acest concept de servitute voluntară. Într-un limbaj mai modern, Virilio a vorbit despre descurajare: puteți explica această prostrație, această neutralizare a maselor?
Personal, prefer noțiunea bernaysiană de „fabricare a consimțământului”, din care „criza covidă” ne-a oferit un studiu de caz magnific.
Observ, de asemenea, că, așa cum a anunțat Tocqueville, atomizarea în creștere a societăților noastre a dus la o formă de domesticire a oamenilor. Această logică pare, de asemenea, destinată să capete o dimensiune cu totul nouă odată cu venirea anumitor tehnologii de supraveghere care ar trebui să crească ,,bunăstarea,, noastră fizică și mentală, nu-i așa ?!
Și, de multe ori, prin lumea abstractă corporatistă această abordare încearcă să câștige un punct de sprijin.
Guru-ul tehnic Jack Ma explică foarte direct, de exemplu, că vrea să-i învețe pe oameni cum să se comporte bine la locul de muncă, insuflându-le „valori” și asigurându-se că sunt respectate! Nu vrea să conducă oamenii, ci să-i educe ca pe copii.
Veți observa că această abordare se alătură celei a feministelor radicale, cu listele lor în continuă creștere de comportamente „sexiste” care trebuie eradicate.
Cu excepția faptului că feministele vor să reeduce doar bărbații, în timp ce Jack Ma oferă reeducarea tuturor. Ceea ce, la urma urmei, este mai democratic.
Iată mecanismul care face tic-tac în subsolul crizei actuale.
Ioan Mircea Crăciun (Sursa)
Cărți care merită citite (Le găsești pe site-ul DACIA ART – AICI):
