Gigel era un copil foarte neastâmpărat. Când învățătorul spunea că a luat 4 pentru că a stat cinci ore pe terenul școlii să bată mingea, tatăl său spunea: rău. Când vecinul spunea că i-a spart geamul cu praștia, tot ce reușea să spună era: rău. Când moș Teacă se plângea că i-a zburătăcit gâștele, tatăl mai putea să mormăie: rău.Dar tatăl lui Gigel, de fiecare dată, mergea în casă și bătea un cui în ușă pentru fiecare năzbâtie a lui Gigel.
Timpul trecea, drăciile înmulțeau cuiele, iar Gigel începea să vadă ceea ce tatăl său încerca să îi spună prin gestul bizar al ciuruirii ușii de la intrare cu cuie.
Până la urmă, îl întreabă pe tatăl său: – De ce tot bați acele cuie în ușă?
Iar tatăl îi răspunde: – Pentru fiecare răutate de-ale tale, am bătut câte un cui, ca să poți vedea că ai greșit. Pentru fiecare faptă bună, ar putea fi scos câte un cui.
Gigel își pune în gând să scoată toate cuiele cu fapte bune. Până la urmă reușește să scoată toate cuiele. Evident, vrea să se împăuneze și să îi arate tatălui (între timp, bătrân și bolnav) că a făcut atât de multe fapte bune încât a reușit să scoată toate cuiele.
– Uite, tată, în ușă nu mai este niciun cui!
– Dar găurile?(Cartea de Citire pentru clasa a III-a, edițiile 1975-1989)
Pe vremuri m-am tot întrebat ce sens a avut acea întrebare a bătrânului tată de la finalul poveștii. Acum știu. (Gheorghe Piperea – Sursa: https://www.facebook.com/gheorghe.piperea/posts/4360626660669592 )
Cărți pentru copii: https://dacia-art.ro/46-carti-pentru-copii
