Bănuiesc că multă lume își mai amintește de OK Medical, societatea insolventă și lipsită de autorizație de la DSP pentru a face teste pisiar, inventatoarea testelor în parcarea de la mall. Sunt șanse să o știți încă, pentru că a încercat să se agațe de criza refugiaților – cu 2 săptămâni înainte a anunțat că oferă teste pisiar gratuite tuturor celor care au fugit din calea războiului, ofertă pe care a retras-o recent, pe motiv că refugiații au mașini scumpe.
Prin vara lui 2020, când testele pisiar necesare plecării în vacanță în Grecia sau Bulgaria costau cca 400 de lei și se făceau în parcare, această companie se lăuda că procesează 3000 de teste pe zi (această susținere încă se mai află pe site-ul lor). Doar că OK Medical nu era titularul laboratoarelor care efectuau propriu-zis testele – nu putea, pentru că nu avea autorizație de la DSP. Era doar parcarea în care se recoltau probele pentru teste.
Ca și injectarea pe un mic, pe o bere sau pe un voucher de o sută de lei (cu serul experimental de „imunizare” contra agentului patogen al plandemiei, desigur), și această recoltare în parcare a fost foarte sigură, eficientă, veridică, bună de pus la bazele „luptei” arahatian – cîțiene cu plandemia.
OK Medical nu a efectuat niciodată analizele propriu-zise. Acestea se efectuau și se efectuează și acum în spitale sau în laboratoare specializate, acreditate.
OK Medical era/este, practic, un broker de teste pisiar. Un fabricant de oportunități, pe schema tipică a capitalismului de cumetrie și de simulare.
Laboratoarele sub-contractante efectuau analizele cu cca 175 lei pe test. Diferența până la 400 de lei mergea la fabricantul de oportunități. Adică, la brokerul de teste pisiar. Date fiind cele 3000 de teste/zi cu care se lăuda OK Medical, poate faceți un exercițiu mental simplu – vedeți cât cash încasa brokerul în fiecare zi pentru aceste teste. Suma este, vă asigur, amețitoare.
Cu toate acestea, fabricantul de oportunități OK Medical este, de multă vreme, în insolvență virtuală – sunt câteva zeci de dosare în care se cere deschiderea acestei proceduri, dar tribunalul nu se grăbește, că doar nu dau otomanii la Dunăre …
De ce aceste procese? Simplu: OK Medical nu își achită sub-contractanții. Adică, nu plătește nici acea amărâtă de sumă de 175 de lei pe test, din care laboratorul ar fi trebuit să își achite personalul, sculele și chiriile și să spere la 30 de lei profit. Sunt zeci de astfel de laboratoare în această situație – ca să prelucreze miile de teste zilnice livrate pe bandă rulantă de OK Medical, aceste laboratoare au fost nevoite, luni de zile, să se concentreze aproape exclusiv pe teste pisiar.
Cu titlu de fapt divers – un lot de 96 de teste care se pot efectua în același timp, cu un singur aparat, primește rezultatele în minim 4 ore. Testele rapide pot dura 1-2 ore, dar numai când se fac individual, motiv pentru care sunt mult mai scumpe. Din acest motiv, de dependență față de OK Medical, resursele materiale, financiare și umane ale multor laboratoare medicale s-au epuizat cu aceste teste, iar acum laboratoarele sunt nevoite fie să închidă, fie să se împrumute (cu costuri care le vor duce inexorabil la faliment). Analizele noastre vor deveni scumpe, rare, îndelungate etc. Frumoasă politică sanitară, pe banii noștri …
În orice caz, din exemplul de mai sus puteți înțelege de ce Arahat ne pregătește de valul șase și de noi restricții. Afacerile de acest gen trebuie să continue, nu?
P.S. Doctorul Musta de la Timișoara făcea același lucru cu propriul laborator. În plus, însă, respectivul era și în conflict grav de interese, întrucât era (este încă) șef de secție la spitalul de infecțioase unde se utilizau testele. După ce am relatat acest caz, presa a cârcotit un pic, dar a abandonat rapid subiectul. Musta a rămas un apostol al plandemiei, un „erou” din linia întâi.
P.P.S. Atât în perioada stării de alertă, cât și acum, când unii șefi și șefuleți continuă să le ceară drept condiție de acces la muncă, testele pisiar au avut și au un mare grad de incidență a rezultatelor false (motiv pentru care CDC din SUA le-a și scos din uz, de altfel, la data de 31 decembrie 2021).
Cu toate acestea, oamenii le-au achitat din propriul buzunar. În general, aceste teste nu au avut niciun efect în planul prevenției – am avut 5 valuri plandemice, se prefigurează un al șaselea. Dar măcar în cazul acelor teste fals pozitive/negative, banii oamenilor obligați să și le efectueze pentru a putea munci, studia, călători sau socializa, ar trebui restituiți. Eventual, banii ar trebuie ceruți, cu titlu de despăgubire, de la Statul plandemic român și de la corifeii „luptei” contra plandemiei, personal. Astfel de acțiuni nu sunt nici teoretice, nici prescrise – ele se pot formula, individual sau sub forma unor class action. (Sursa: Facebook Gheorghe Piperea)
DACIA ART: https://dacia-art.ro/cautare?controller=search&s=INSIGN
