„Sănătate, Iubire și Bani” iată Trilogia fericirii umane, prezentă fără îndoială în preocupările fiecăruia dintre noi, chiar în această ordine. Nimeni nu se înșală. Și în această lume unde boala și moartea vin atât de repede, Sănătatea apare ca primul dintre aceste bunuri.
„Sănătate întâi de toate” este primul strigăt care urcă din profunzimile instinctului nostru de conservare. Dar ce fel de sănătate ne dorim? O sănătate artificială, sau o sănătate naturală?
In zilele noastre nu putem să nu constatăm, vai, atât de des, că „Medicina oficială” care vinde scump această „Sănătate artificială” și care se autointitulează singura științifică, – din acest motiv ea se și consideră suficientă și se vrea desigur exclusivă, – obține victorii care, în definitiv, se soldează cu înfrângeri.
Această „medicină” nu protejează „pseudo-vindecații” care recidivează la cea mai mică alertă și văd adesea cum noi afecțiuni se succed celor vechi prin transferurile morbide rezultate din brutalitatea reprimărilor și a otrăvurilor medicamentoase.
Ea are costuri mari pentru colectivitățile care și le asumă. În ritmul în care merg lucrurile, bugetele naționale nu vor fi, ci sunt deja insuficiente.
„Securitatea Socială” este o operă admirabilă în sine; dar așa cum este ea concepută, axată pe o concepție falsă despre Sănătate și sprijinindu-se pe metode medicale conforme cu ea, devine în mod paradoxal forma cea mai perfectă a insecurității și fermentul revoluțiilor viitoare, deoarece prin costurile ce rezultă și lăcomia laboratoarelor farmaceutice, a industriei medicale, ea este generatoarea mizeriei sociale viitoare.
De la Hipocrate am păstrat câteva reguli azi de mult uitate sau ignorate. Iată câteva :
- Mai întâi, să previi pentru a nu trebui să vindeci (este cea mai bună terapeutică)
- Apoi, dacă trebuie să îngrijim, să o facem fără să dăunăm (deoarece un remediu mai rău decât boala încetează să mai fie un remediu);
- În final, pentru a ajunge la starea de sănătate, urmați procesele curative ale organismului (deoarece corpul știe, mai bine decât cel mai bun medic, ceea ce trebuie să facă).
Pentru Hipocrate, cel mai mare medic al antichității, părintele medicinei, Natura este vindecătoarea oricăror boli. Iar acestea au, în fond, aceeași cauză: acumularea de toxine (cleiuri și cristale) în organism. Acestea jenează, rănesc și în cele din urmă îmbolnăvesc organele. Fără eliminarea lor din corp prin emonctoriile care au acest scop (ficat, intestine, rinichi, piele și plămâni), orice vindecare adevărată este de neconceput.
„Nu există vindecare, fără eliminare.” spunea biologul francez Pierre Valentin Marchesseau.
-Va urma-
Un articol de Ioan Mircea Crăciun
Cartea poate fi comandată aici: DACIA ART
