Telepatia, după cum se ştie, înseamnă “simţire la distanţă” astfel că se pune problema dacă telepatia există. Aceasta nu poate fi redusă la dimensiunile unui joc amuzant de societate, fiind imperios necesar un substrat fizic care să însoţească conceptul de telepatie.
Norbert Wiener, în cercetările sale, aprecia că fenomenul telepatic va constitui un obiect real de cercetare ştiinţifică, când i se vor găsi corelaţii fizice.
Dupa studiile parapshihologilor britanici Carrington și Sanderson, se pare că multe specii de insecte și animale folosesc in mod curent telepatia. Astfel, la fel cum unii paianjeni isi transmit structura modelului panzei, tot asa comunica la distanta furnicile si albinele. Toate speciile, inclusiv omul, manifesta telepatia intre mama si pui, pe baza careia se fac in ultimii ani valoroase experimente militare. Alte experimente militare se refera la telepatia dintre om si delfin. Asadar, iata-ne in situatia paradoxala de a avea un fenomen atestat, unanim recunoscut si totusi insuficient definit.
Este important de inteles ca telepatia este cel mai vechi sistem de comunicare la nivelul viului. Ea reprezinta un sistem universal, deci nu tine cont de bariera dintre specii.
Dacă telepatia există, trebuie să admitem că mesajul transmis între experimentator şi subiect, informaţia nu poate fi transmisă fără un suport energetic, sau un alt vehicul.
Pentru a se realiza fenomenul telepatic, receptorul are nevoie de o stare psihică particulară, o îngustare a câmpului conştiinţei şi limitarea stimulilor veniţi din exteriorul organismului.
Experiment telepatic în România
În cartea sa “Inteligenta Materiei”, Constantin Dulcan descrie următorul experiment, în care mesajele fixate pentru a fi transmise telepatic, erau stabilite de comun de către echipa cercetătoare; subiectul receptor se afla în acest timp în afară incintei, însoţit de un colaborator, el însuşi neştiind conţinutul mesajului propus pentru a fi transmis.
Odată stabilit mesajul, subiectul era invitat în laborator şi i se arata cine va fi emiţător. Ca emiţători au urmat pe rând, fiecare din cei 5 experimentatori prezenţi. Într-un interval de timp care a variat între 2 şi 5 minute, receptorul se concentra asupra mesajului transmis cu vederea blocată şi mâinile intinese. Din când în când părea că pierde legătura psihică şi atunci atingea cu mâna fruntea sau degetele emiţătorului, recepţionând mai uşor impulsul gândului decât conţinutul semantic.
De exemplu, executa mai uşor indicaţia de a saluta dacă i se comandă mental: ”braţul sus!” decât “salută!”. Acest lucru arată că decodificarea mesajului se face la niveluri cerebrale arhaice din punct de vedere filogenetic.
Prima condiţie pentru recepţionarea mesajului este claritatea sa.
Într-o altă experienţă i s-a cerut subiectului să formeze un număr de telefon. Acesta a executat ordinul transmis mental, după 5 minute.
Se dorea în experiment să se investigheze și dacă se pot săvârşi acţiuni vulnerabile pentru umanitate. Primul ordin ilogic a fost să îşi arunce un obiect vestimentar propriu, „receptorul l-a aşezat pe scaun si nu ne-a fost clară intenţia”, spun experimentatorii, aşa că i s-a ordonat să arunce pe fereastra unele din ustensilele profesionale ale cercetătorilor. Subiectul a mers către fereastră, bătând ritmic în pervaz, cu faţa complet orientată către exterior, iar emiţătorul se afla în spatele său la o distanţă de circa 3 m, repetând mereu în gând “Aruncă-l, Aruncă-l, Aruncă-l”. La un moment dat subiectul receptor se întoarce cu faţa spre cercetători şi strigă: ”chiar vreţi să-l arunc?”, “ cine o să se ducă după el?”.
S-a creat imediat o atmosferă de destindere şi satisfacţie. Omul era pe deplin responsabil de gestul său. Un alt lucru interesant este că subiectul receptor, în drum spre obiectul transmis telepatic, inlatura toate celelalte obiecte întâlnite în calea sa.
Acestui experiment i s-au adăugat o serie de determinări: electroencefalograma efectuată în momentul pregătirii în vederea primirii mesajului arata un ritm alfa bine exprimat. Imediat ce trecea la executarea de gesturi, traseul electroencefalografic apărea parazitat de mişcări şi cu un ritm rapid, specific stării de activitate cerebrală.
Rezultă că presiunea arterială creşte cu 30-40 mm Hg faţă de normal, iar contractile cardiace se accelerează cu 20-40 de pulsaţii în plus pe minut.
Psiholog Claudia Nicoleta Vija
