Cu toţii ne-am dori să rămânem sănătoşi pe termen lung şi să ne bucurăm de viaţă. În ciuda faptului că speranţa de viaţă tinde să bată suta de ani, iar centenarismul nu mai reprezintă un fenomen rar şi neobişnuit, aceasta nu este neapărat echivalent cu o viaţă lungă, fericită şi în deplină sănătate. Nimeni nu îşi doreşte o bătrâneţe trăită în suferinţe şi boli, de fapt nimeni nu îşi doreşte bătrâneţea ca atare. Dar există oare vreun elixir al tinereţii fără bătrâneţe şi viaţă fără boală ?
Se pare că la momentul actual, încep să se pună bazele unei noi cunoaşteri, capabilă să upgradeze atât fiinţa umană cât şi ştiinţele vieţii, care ar avea nevoie de o nouă paradigmă. Această cunoaştere este o altă fiziologie, numită Biotransformări sub Influenţa Psihicului, iniţiată şi promovată de jurnalistul Cristian Mureşanu, realizatorul emisiunii “Ştiinţă şi Cunoaştere” de la TVR Cluj, şi totodată membru-colaborator al unei echipe de cercetare din SUA care, printre altele, se ocupă de publicarea, studierea şi validarea ştiinţifică a ideilor sale, în reviste de prestigiu şi manuale dedicate studenţilor.
Pentru a ţine pasul cu noutăţile şi descoperirile sale, am înregistrat acest nou interviu, după exact doi ani faţă de primul (care a fost publicat AICI, în luna octombrie 2018).
Daniel Roxin: – Care sunt bazele ştiinţifice ale aceastei noi fiziologii despre care ai scris în cărţile şi articolele tale ?
Cristian Mureșanu: – Această fiziologie are la bază un mecanism muscular educabil şi transmisibil, ce poate fi practicat de oricine, fără să aibe nevoie de cunoştinţe teoretice avansate sau cursuri academice. Demonstraţia mea are la bază mai multe idei, anterior validate şi demonstrate în laborator, ceea ce o face plauzibilă şi acceptabilă din punct de vedere al ştiinţei bazate pe dovezi. Am folosit principiul logicii inverse, adică de la rezultate către metodă şi nu de la metodă către rezultate, deoarece eu sunt singurul caz cunoscut care a produs vindecarea bolii degenerative a ţesuturilor, în propriul corp.
Astfel, am aflat că dacă un ţesut intră în fenomenul natural al degenerării, de exemplu discul intervertebral, atunci, conform studiilor validate, s-a demonstrat faptul că ţesutul îşi pierde alimentarea cu nutrienţi, pierde apă, proteoglicani şi se degradează matricea extracelulară care menţine structura ţesutului. La nivelul celulelor discurilor se produc alte fenomene şi anume scăderea producţiei de ATP (energia celulei) din cauza unor probleme ale mitocondriilor (minibateriile celulare). Nu în ultimul rând, se scurtează telomerii, fapt care deja e cunoscut ca fiind un indicator al îmbătrînirii.
Dar am mai aflat încă un lucru interesant, legat de, ce anume face ca discurile intervertebrale să fie bine întreţinute şi sănătoase. Există un set de 4 grupe principale de molecule, un fel de proteine specializate, care se numesc factori de creştere şi regenerare. Aceştia îndeplinesc roluri de mentenanţă în interiorul fiecărei celule, din întregul nostru organism, dar, cu trecerea anilor, ei nu mai sunt produşi în cantitatea necesară, astfel că ţesutul, care devine tot mai sărac în factori de creştere şi regenerare, el de fapt devine tot mai îmbătrânit. Nu există niciun medicament şi nicio terapie inventată vreodată care să poată înlocui sau vindeca această deficienţă tisulară şi celulară. Destinul nostru al tuturor, după vechea paradigmă medicală, este acela de a îmbătrâni accelerat, după un anumit prag (undeva între 45 şi 55 ani), urmat apoi de o perioadă mai lungă de suferinţe şi boli pentru aproximativ 99% dintre cei care ating vârsta de pensionare.
Daniel Roxin: – Şi cu toate acestea, tu vii cu o descoperire capabilă să răstoarne această paradigmă, demonstrând-o prin instrumentarul ştiinţific şi logic pe care îl foloseşti în articolele tale. De la înţelegerea rolului factorilor de creştere şi regenerare, cum ai ajuns să demonstrezi propria ta vindecare, şi cum ai reuşit să pui bazele unei noi cunoaşteri, într-o lume care nu e deloc pregătită pentru o asemenea schimbare de paradigmă?
Cristian Mureșanu: – Aşadar, am aflat mai întâi faptul că cele 4 grupe de factori de regenerare de care are nevoie discul intervertebral, în mod continuu şi fără întreruperi, 24 de ore din 24, sunt următoarele: a) TGF Beta, b) IGF-1, c) PDGF, d) FGF şi alţii secundari de mai mică importanţă. Detaliile au fost publicate în [1-6]. O să îi explic pe înţelesul tuturor:
- TGF Beta este factorul transformator Beta de creştere din superfamilia TGF, pentru stimularea creşterii celulare, formarea cartilajelor, sinteza matricei extracelulare şi diferenţierea celulară,
- IGF-1, factorul de creştere asemănător insulinei-1 pentru sinteza matricei extracelulare şi proliferarea celulelor,
- Superfamilia PDGF, adică factorul de creştere derivat plachetar pentru stimularea creşterii vaselor de sânge existente, pentru furnizarea de nutrienţi, având şi efecte anti-apoptopice întârziind degenerarea, şi
- Familia de factori FGF, adică factorul de creştere a fibroblastului, pentru homeostază articulară şi a cartilajelor având şi rol de sinteză a proteoglicanilor.
Dacă doar aceştia 4 s-ar regăsi în mod continuu la nivelul ţesutului discal, atunci nimeni nu s-ar mai confrunta cu degenerarea discală. Cum spuneam, problema este că după o anumită vârstă, ţesutul sărăceşte în aceşti factori şi atunci mi-am pus întrebarea ce anume s-a întîmplat în cazul meu, când 3 RMN-uri consecutive demonstrează această vindecare ? Singurul răspuns posibil a fost că am adus din altă parte cele 4 grupe de factori de creştere şi regenerare.
Acest lucru trebuia să se fi întîmplat cumva, altfel este imposibil de explicat vindecarea, ceea ce ar fi condus la prezenţa unui fenomen absolut excepţional care s-ar întâmpla doar în corpul meu şi în rest la nimeni altcineva. În cele din urmă, firul logicii inverse m-a condus spre un rezultat care demonstrează că, în realitate, toţi oamenii de pe glob au această aptitudine potenţială regenerativă dar nu ştie nimeni cum să o starteze şi cum să o explice altora.
Mi s-a spus deseori faptul că lumea nu e pregătită pentru cutare sau cutare lucru. Ea nu va fi niciodată pregătită pentru indiferent ce se mai descoperă, deci foarte mulţi oameni tot îmi spun asta, ca motiv al nepăsării şi ignoranţei de a rămâne indiferenţi la starea lor de sănătate. Nu există nimic care să poată produce o pregătire anterioară unei schimbări de paradigmă, aşa că, în momentul în care toate acestea vor fi clar demonstrate, lumea va trece prin acel şoc paradigmatic.
Daniel Roxin: – Şi totuşi tu bănuiai cauza iniţială a vindecării, încă din primele zile ale producerii acestui fenomen de biotransformare, startat în februarie 2006. De ce nu ai pornit în sensul direct al logicii, adică de la activarea resurselor şi energiilor speciale, cunoscute de altfel şi în tratatele esoterice din Orient sub numele de Kundalini ?
Cristian Mureșanu: – Am pornit de la efect la cauză deoarece nu cunoşteam, şi nici în prezent nu cunosc, cu precizie, ce anume indică acest termen sanscrit. În prezent aş putea preciza că el are în mod obligatoriu o componentă biologică, localizată la nivelul resurselor de substanţe vitale şi celule produse continuu în aparatul reproducător la femeie şi la bărbat, dar mai are şi o componentă care, după toate aparenţele oferite de cele ce mi s-au întâmplat până acum, este localizată la nivelul minţii modificând starea de conştienţă. Dar această cea de-a doua componentă nu apare decât ca urmare a activării primei componente amintite şi nu invers, aşa că afirmaţia mea poate intra în contradicţie cu unele teorii promovate la cursurile aşa-zis spirituale din România. Asta se întâmplă deoarece cursanţii nu practică ceea ce trebuie şi deci nu au rezultate la nivelul corpului, decât foarte puţini dintre ei. Atunci liderii au insistat pe aspectele minţii şi ale conştienţei de sine, oferind cursanţilor aşa-zise căi alternative, însă asta e în contradicţie cu ceea ce am menţionat mai devreme. Aşa că pentru a nu genera discuţii inutile pe tema aceasta, am renunţat la folosirea termenului de Kundalini (şi alţii specifici şcolilor esoterice). Cu toate acestea, pe baza bănuielii, (pe care o aveam imediat din ziua următoare startului mecanismului de biotransformare), am început studiul şi demersurile mele timp de 14 ani la rând. La acea vreme [7,8] abia se cunoşteau mitocondriile şi într-o primă etapă am vrut să arăt că vindecarea ar putea fi plauzibilă cu ajutorul unui transfer mitocondrial, care să refacă energia celulei, şi atunci ea redevine funcţională. Această ipoteză e valabilă şi acum, dar pe lângă aceasta, am mai aflat (cu surprindere) faptul că cercetătorii au descoperit care sunt principalele componente ale fluidului seminal (la bărbaţi) respectiv cel endometrial (menstrual la femei) şi iată care sunt: a) TGF Beta, b) IGF-1, c) PDGF, d) FGF plus încă vreo 800.
Daniel Roxin: – Sunt exact cei pe care i-ai amintit deja și de care corpul are nevoie pentru a se regenea! Şi dacă lumea ştiinţifică cunoştea că aceste resurse sunt disponibile acolo în mod continuu atunci de ce nu au inventat un tratament ?
Cristian Mureșanu: – L-au inventat ! Dar nu funcţionează. Se numeşte terapie cu factori de creştere şi regenerare, prin injecţie. Faci o injecţie în ţesutul degenerat, care costă 2000$ şi te simţi bine cam vreo o săptămână sau două. Ţesutul foloseşte factorii respectivi, se regenerează parţial şi “aşteaptă” să primească alţii. Dacă nu îi primeşte atunci degenerează la loc. Dar dacă continui să faci injecţia în mod regulat, la un moment dat, după o anumită etapă, corpul nu mai răspunde tratamentului şi discul degenerează mai departe, fără să mai conteze dacă faci sau nu injecţii. Boala degenerativă este de fapt un mecanism complex pe 6 nivele care se manifestă continuu, şi nu poate fi oprit cu nimic din tot ceea ce am putea noi inventa vreodată.
Daniel Roxin: – Dar atunci de ce în cazul tău procesul degenerativ s-a oprit, din moment ce se vede şi în setul de 3 fotografii (Foto 1), făcute din 5 în 5 ani, faptul că ai oprit procesul îmbătrînirii ?
Cristian Mureșanu: – Am încetinit foarte mult îmbătrânirea dar nu am oprit degenerarea, ci doar o compensez cu ajutorul acelor factori de creştere şi regenerare, astfel încât aceasta nu mai poate fi detectată decât pe aparatele cele mai moderne. Primul RMN indica boala la nivelul anului 2004. Al doilea RMN din anul 2014 indica prezenţa unor semne uşoare de boală, iar cel din 2018 arată faptul că există îmbunătăţiri faţă de ceea ce arăta RMN-ul din 2014. Aceşti factori de creştere şi regenerare devin circulanţi prin tot corpul, odată ce mecanismul de biotransformare este pornit aşa cum îl prezint eu în carte. Acesta e lucrul care m-a uimit. Deja în acest moment ştiam că aceste molecule au fost trimise din acel loc (glanda prostată), pînă la ţesuturile degenerate şi de fapt peste tot în corp, regenerând chiar şi ţesuturile sănătoase, precum pielea şi de aceea se văd diferenţele şi în fotografii.
Daniel Roxin: – Să revenim puţin la cele două RMN-uri din 2014 şi 2018. Dacă cel din 2018 arată încă mici îmbunătăţiri, atunci aceasta trebuie să se coreleze cu o inversare a îmbătrînirii şi nu cu o încetinire a ei. Şi nu e doar RMN-ul în discuţie, deoarece pe setul de 2 fotografii pe care mi l-ai oferit se observă o reducere semnificativă a ridurilor. Cum e posibil ?
Cristian Mureșanu: – A fost un fenomen tranzitoriu, cel puţin aşa îmi pare mie. Ar fi imposibil să continue asemenea unei inversări a timpului biologic şi chiar ar fi periculos deoarece asta ar însemna o transformare inversă a întregului corp şi celulele să continue să devină tot mai tinere. În acest caz, celule specializate ar redeveni celule stem precursoare, deoarece corpul nu ar mai avea nevoie de ele. Din fericire, ceea ce se poate observa în cazul meu e eventual o stagnare a îmbătrânirii, deşi aceasta nu e general valabilă, deoarece fiecare organ şi ţesut îmbătrâneşte cu viteze diferite, în funcţie de gradul de solicitare. Cu toate acestea, în uşor contrast cu această afirmaţie, apare rezultatul unui control medical la nivelul musculaturii inimii. Se numeşte ECO-cord şi l-am făcut, de curiozitate, în luna ianuarie 2020, (observând toate aceste lucruri mai neobişnuite), şi atunci eram curios, deoarece eu m-am născut cu un torace infundibuliform. Inima funcţiona defectuos, puls mare şi tensiune arterială scăzută, deoarece avea spaţiu de lucru îngustat. Încărcarea atrială era inegală şi s-a menţinut aşa cam pînă prin anul 2008. Ceea ce s-a întîmplat de atunci încolo, adică în perioada 2008-2020, trebuie să estimez ca fiind o regenerare a musculaturii cardiace, reaşezarea ei pe o poziţie mai bună, dispariţia unuia dintre zgomotele detectabile dar, lucrul cel mai fabulos a fost obţinerea unui echilibru al încărcărilor mecanice ale celor două atrii. Puteţi vedea pe aceste imagini EKG comparative faptul că aVR şi aVL adică cele două forţe de încărcare atrială erau de 5 mm respectiv 3 mm amplitudine iar în noiembrie 2019, sunt aproape egale, 4,5 respectiv 4,7 mm. Deşi nu am avut niciodată vreo problemă patologică la inimă, oare nu e ciudat faptul că în contrast cu trecerea timpului, adică peste 30 de ani, în loc ca problemele iniţiale existente, să se acutizeze, de fapt ele s-au vindecat ?
Daniel Roxin: – Şi având în vedere toate acestea, eşti sigur că nu se reversează timpul biologic ?
Cristian Mureșanu: – Ştiu că termenul e la modă acum, dar trebuie să fiu foarte atent la modul cum folosesc cuvintele şi aprecierile, deoarece sunt implicat în echipa de cercetare ştiinţifică şi nu avem voie să facem niciun fel de afirmaţii lipsite de dovezi, iar fotografiile, apropo de ele, fotografiile nu sunt dovezi, indiferent când şi cu ce au fost realizate. Ca să fac un exerciţiu de sinceritate atunci trebuie să menţionez faptul că în ultimii 10 ani am acumulat ceva mai multe fire de păr cenuşii în zona tîmplelor (deci există o îmbătrînire) şi, cu siguranţă îţi aduci aminte de acel incident când am fost iradiat în Pădurea Baciului, undeva în aprilie 1995. Timp de cîteva luni mi-a căzut părul şi apoi au început să îmi apară primele fire albe, de la o asemenea expunere. Şi iată că biotransformarea nu a putut compensa acest proces de îmbătrânire accelerată, prin care am trecut atunci, şi el încă continuă dar cu viteză redusă. Deci, nu, nu reversez timpul biologic, ci doar pare că s-ar întîmpla asta. În plus mi-au apărut petele maronii specifice bătrânilor, pe faţă şi pe degetele de la mâini. Mă apropii de 60 ani “imediat”… mai precis voi împlini 57 de ani în luna mai, aşa că timpul îşi spune “cuvântul”. Cred că vehicularea acelui concept de “reverse aging” este mai mult o dorinţă a oamenilor de a învinge moartea şi îmbătrânirea (wishful thinking) şi nu o realitate ştiinţifică demonstrată. Apropo, aştept cu entuziasm să facem acel film serial despre Pădurea Baciului, aşa că vom mai vizita încă o dată acele aşa numite “zone active”, (care sper să nu mai fie şi radio-active).
Daniel Roxin: – Aştept şi eu să ne revedem după aproape 10 ani în Pădurea Baciului. Revenind acum la studiul tău legat de factorii de creştere şi regenerare, care conform studiilor validate se regăsesc disponibili în glanda prostată şi endometru, cum ai reuşit să îi faci să circule prin sânge, continuu şi neîntrerupt, astfel încât să compenseze cam toate procesele degenerative din corp ? De ce oamenii de ştiinţă nu au reuşit asta ?
Cristian Mureșanu: – Oamenii de ştiinţă fac tot mai multe descoperiri despre lucruri din ce în ce mai mărunte, dar ei nu pot conecta împreună aceste descoperiri. În cazul meu, din moment ce metoda îmi era deja cunoscută, (deoarece întîi am practicat-o şi abia după aceea am început studiul), era logic să caut validările ştiinţifice. Am găsit articole de ştiinţă despre educarea contracţiilor musculare pelviene la bărbaţi şi femei, care stimulează reducerea pierderilor de fluide vitale, pentru cel puţin 10 minute de la începutul actului intim. Din moment ce acesta era deja un fapt demonstrat, tot ceea ce mi-a mai rămas de făcut, a fost să trec în articol o întrebare: oare ce-ar fi dacă aș mări timpul de reducere a pierderilor de fluide de la 10 minute la 1 oră ? O să îi aştept pe alţii să dea răspunsuri. Mie mi se pare absolut logic şi bine argumentat faptul că mărirea acestui timp, nu numai că nu ar face rău, ci chiar ar ridica nivelul de calitate al actului intim, în favoarea mulţumirii depline a partenerilor şi partenerelor, plus avantaje în sănătate. Oamenii de ştiinţă nu fac experimente decât în contextul în care rezultatele produc sau conduc la vânzarea unui anumit produs farmaceutic sau tehnologie. Dar pe de altă parte, nici oamenii obişnuiţi, care nu sunt specialişti, dar mai ales pacienţii, nu doresc să facă vreun efort la nivelul corpului biologic sau al stilului defectuos de viaţă şi dietă pe care îl au. În asemenea caz, lumea de abia aşteaptă să cumpere medicamente. Asta e legea cererii şi a ofertei, iar oamenii de ştiinţă trebuie să ţină cont de ea, dar, atenţie, neştiinţa îi poate conduce pe mulţi în postura de fraieri care cumpără tot felul de medicamente pentru colesterol sau Alzheimer, fără ca acestea să rezolve adevăratele probleme pe care le au. Şi atunci dacă sistemul poate profita de pe urma unei fraiereli în masă, o face şi o va face întotdeauna. Atât prostia cât şi adevărul se plătesc. Nimic nu e pe gratis în lumea noastră.
Daniel Roxin: – Ce anume fac acele contracţii musculare educate încât factorii de creştere şi regenerare să ajungă în circuitul sanguin ?
Cristian Mureșanu: – Presiunea din interiorul glandei prostate obligă capilarele venoase să deschidă mici portiţe spre interior, pentru a egala presiunile în corp, aşa că fluidul seminal poate fi transferat în sânge, în aproximativ 60 de secunde de contractură fermă, dar numai pe durata stării orgasmice. Odată ajunşi în sânge, acei factori parcurg un traseu anatomic pe care oricine îl poate găsi în cărţile de anatomie: capilare venoase prostatice == > vena prostatică == > venele iliace stîngă şi dreaptă == > vena cavă inferioară == > atriul drept == > ventricul drept … etc etc. E simplu de înţeles că, odată ajunşi în sânge, ei se duc cam peste tot şi regenerează tot ce se poate regenera, cu excepţie axonii demielizaţi. Din păcate acolo e nevoie de altceva, pentru că se pare că nervii nu se pot reface ci doar reconfigura, fiind vorba de acea neuroplasticitate. Dar, cu toate acestea, eu propun ca să lăsăm un semn de întrebare şi să pot vedea un singur caz vindecat. Fără asta, nu pot afirma nimic.
Daniel Roxin: – La femeie cum s-ar produce mecanismul ?
Cristian Mureșanu: – A trebuit să îl bănuiesc sau să îl deduc şi să îl corelez cu o serie de discuţii şi mărturii, pe care le-am primit de la diverse practicante. Deci, la nivel de bănuială, ar fi cam aşa: contracţia vaginală educată crează o presiune asupra glandelor Skene, localizate în aşa numitul punct G, (dar care e de fapt o arie şi nu un punct), iar glandele respective secretă fluidul ejaculator feminin, (care e foarte diferit de cel menstrual care se scurge din endometru). Simplul fapt de a educa contracţia musculară vaginală conduce la inserţia fluidelor glandelor Skene în pereţii vaginului, după care acesta este împins spre endometru, unde are loc o “lipire” a microfisurilor care apar în timpul menstruaţiei şi ele se închid în câteva minute, aşa că o singură tehnică rezolvă două lucruri simultan: opreşte scurgerea sîngelui menstrual din endometru şi totodată inserţia tuturor factorilor de creştere şi regenerare din endometru în sânge, precum şi cei care există în fluidul ejaculator care, deasemenea, rămâne în corp.
Daniel Roxin: – Dar de ce ştiinţa medicală nu cunoaşte aceste lucruri ?
Cristian Mureșanu: – Le cunoaşte dar nu le corelează şi chiar dacă le-ar corela, indiferent că această corelaţie vine din partea mea sau a altcuiva, asta nu rezolvă problema în sine, adică faptul că lumea nu doreşte să influenţeze (în beneficiul personal) aceste setări fiziologice. E vorba de această stare de letargie a momentului de a se simţi bine, numai câtă vreme fluidele ies din corp, fără să conteze nimic altceva. Ei bine, iată că acum o să înceapă să conteze şi eu cred că cel care îşi pune primele întrebări despre starea sa de sănătate, ar avea ocazia de a se gândi (de mai multe ori) la lucrurile pe care le povestim acum. Şi nu va trece mult până ce ştiinţa medicală va face şi corelările necesare şi va accepta această nouă fiziologie, deoarece aici intervine rolul meu de a schimba paradigma, însă va trece foarte mult timp până ce şi restul lumii ar fi de acord cu aplicarea acestei noi fiziologii în corpul propriu. Deci ştiinţa nu se opune dezvoltării, nu se opune la nimic ce poate fi demonstrat, aşa că odată ce un lucru este demonstrat, ştiinţa îl promovează mai departe, dar asta nu înseamnă că oamenii sunt cu toţii de acord şi sar în sus de fericire atunci când ştiinţa descoperă ceva anume.
Daniel Roxin: – Acestea au fost detaliile prezentate în două din ultimele articole pe care le-ai scris şi este surprinzător că tu publici în reviste sponsorizate de marile corporaţii farmaceutice, criticând tratamentele alopate pentru boala degenerativă şi totodată propunând altele, mai degrabă nemedicamentoase, care au o esenţă ce izvorăşte din cele mai bune tradiţii orientale. Care e secretul din spatele acestor reuşite ?
Cristian Mureșanu: – E foarte simplu. Ştiinţa nu se poate împiedica de ea însăşi, dar două şcoli spirituale pot intra oricând în conflict. E adevărat că ştiinţa academică face şi greşeli, e adevărat că se promovează interese dar, mecanismul ei de validare este atât de bine pus la punct, încât, ea nu se dă în lături la corectarea greşelilor. Dacă cineva, de exemplu, îmi demonstrează peste câţiva ani că factorii de regenerare nu pot circula din acele glande şi ţesuturi, ceea ce înseamnă că vindecarea s-a produs prin alte căi, şi îmi arată şi calea, atunci eu trebuie să îmi recunosc greşala sau să infirm demonstraţia propusă de acea persoană. Este foarte puţin probabil ca acest lucru să se întîmple, deoarece există multe cercetări validate şi o echipă importantă de cercetători care citesc cu mare atenţie şi experienţă ceea ce scriu eu şi de aceea trec toate aceste articole prin cele mai severe metode de validare.
De obicei, pot comite greşeli cei care merg împotriva curentului, solitari, fără prea multe verificări şi atunci ei deraiază de la drumul ştiinţei ajungând în pseudoştiinţă. Nu am absolut nicio grijă în ceea ce priveşte corporaţiile farmaceutice, deoarece sub nicio formă, articolele mele nu vor conduce la scăderea vînzărilor de medicamente. Al doilea avantaj este faptul că eu ştiu să redactez texte şi să schematizez idei, pentru că am fost redactor de emisiuni şi texte, peste 30 de ani la rând. Am văzut cum scriu alţii articolele, am văzut modul în care reviewerii le apreciază şi le-am făcut cât mai uşor lecturabile, adică pe nivelul meu de înţelegere, (care nu este unul academic), şi le-a plăcut foarte mult.
O altă strategie este ca niciodată să nu foloseşti resursele şi argumentele personale pentru a lupta împotriva unui adversar, care poate fi o paradigmă, sau o dogmă, ci întotdeauna să foloseşti resursele adversarului şi propriile sale argumente. De unde am învăţat asta ? Din filmul biografic din anul 1990 despre Morihei Ueshiba, întemeitorul artelor marţiale Aikido (https://en.wikipedia.org/wiki/Morihei_Ueshiba), şi ideea mi-a rămas întipărită în minte, timp de 30 ani la rînd. Toate articolele mele conţin în titlu “o ipoteză”, iar dacă e o ipoteză bine argumentată, atunci de ce ar ataca-o cineva ? Ştiinţa are nevoie şi de ipoteze şi nu doar de adevăruri demonstrate pînă la ultimul detaliu.
VA URMA
Cărți de știință și spiritualitate: AICI
- (1)Muresanu C. Somasundaram S.G. Biological Transformations Controlled by the Mind; AlphaGraphics Sugar Land: Houston, TX, USA, 2013; Volume 1.
- (2) Muresanu C. Somasundaram S.G. Kirkland C.E. Biological Transformations Controlled by the Mind—The Science & the Practice; [In Progress Preparation]; Salem University: Salem, WV, USA, 2020; Volume 2.
- (3) Muresanu C. Somasundaram S.G. Vissarionov S.V. et al. Updated Understanding of Cancer as a Metabolic and Telomere-Driven Disease, and Proposal for Complex Personalized Treatment, a Hypothesis J. Mol. Sci., 2020, 21(18), 6521; (https://doi.org/10.3390/ijms21186521). 3b. Muresanu C. Updated Understanding of Cancer. Scholarly Community Encyclopedia, 2020, available at: https://encyclopedia.pub/2669.
- (4) Somasundaram S.G. Muresanu C. Schield P. et al. A novel noninvasive efective method for potential treatment of degenerative disc disease – a hypothesis. Cent Nerv Syst Agents Med Chem 2018; 18(1): 1-7. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30332977)
- (5) Muresanu C. Somasundaram S.G. Neganova M.E. et al. Updated understanding of the degenerative disc diseases – causes versus efects – treatments, studies and hypothesis. Genomics, 2020; 21(6); https://doi.org/10.2174/1389202921999200407082315.
- (6) Muresanu C. Somasundaram S.G. Vissarionov S.V. et al. Hypothetical Role of Growth Factors to Reduce Intervertebral Disc Degeneration Significantly through Trained Biological Transformations. Pharm. Des., 2020 [ahead of print].
- (7) Muresanu C. Mitochondria transfer for healing degenerated intervertebral discs by using male educated biological transformations. J.I.R.E.S., 2014, 1(2): 124-8. (http://ijires.org/index.php/issues?view=publication&task=show&id=19 ).
- (8) Muresanu C. Biotransformations controlled by the Mind. J. Emerg. Sci., 2011, 1(2): 45-61, (http://ijes.info/1/2/4254121.pdf )
